O strada alba alba de sat. corcodusul de langa pot numai are frunze si e inghetat, dar atat de ingetat incat sta sa crape si simti toate mirosurile dinauntrul lui. si e incarcat tare tare cu multa zapada si betonul de langa el e si el inghetat, si raul e inghetat, si portile, si aerul si cerul si timpul.
As vrea ca timpul sa fi ramas inghetat.
Dar ma intorc singura, uite:
Si din case iese fum si se lasa incet incet seara. Si intru in curte, apas cu manusile pe clanta inghetata inghetata ca sa nu mi se lipeasca pielea de ea. Am niste pantaloni visinii pe mine, de lana groasa groasa, de abia pot sa merg. Si am strampi albi pe dedesupt, grosi si aia, ma mananca picioarele incontinuu, poate de aia nu pot sa merg normal, tot timplul sar. si intru in curte si se aud cocosii si caini si vad lumina in casa si aud ceata in departare cum colinda si se apropie. am o caciula mare si rosie de care rad toti copii si o geaca roz umflata rau si cu un cordon vernil care se tot desface. Se simte mirosul de brad. da nu asa cum stiti voi mirosul de brad. asa cum era atunci, miros de brad, da nu ca si cand simti un usor parfum, da asa, puternic, de parca simti fiecare fibra dinauntrul acului, un miros adevarat si rece si afumat, asa cum miroase bradul in inima lui. si in care agatasera fara sa vedem noi bomboane rosi si albastre si galbene, da nu galbene galbene, asa mai mult auriiu si inauntru bomboanele erau tari si zaharisite. si beteala din brad era cheala si argintie si sarmoasa, asa cum era pe vremuri, si mirosea a toti brazii in care fusese vreodata. si cand calcam cu bocancul meu negru si mic pe covorul colorat lasa super multa apa si zapada topita cu noroi, da zapada adevarata si gri dintr-un cer alb si greu, cum erau atunci.
si se aude usa de afara de la bucatarioara scartaind si mancam sarmale si carnati si paine cu slanina si usturoi, si ceai cu miere si lamaie si o figura atat de calda cu taitei in barba ne mangaia cald cu o mana mare si cam aspra, si ascultam radio romania actualitati si ne uitam afara cum ninge, nu ca in povesti cu fulgi mari si pufosi, asa ca la tara cu fulgi mici si multi si desi si rapizi care te zgarie pe fata.
si drumurile erau largi pe unde mergeam se crapa gheata si calcam in balti, mergeam pe la unchi si matusi si mi-e frig la picioare, si papucii imi sunt mici pentru ca cresc prea repede si inpung zapada cu o creanga neagra, nu asa cum sunt azi, cum erau atunci, crengile asa negre si singuratice si aveau muguri mici si inghetati.
si din combinat iesea fum si oamenii erau infofoliti rau si era frig frig si mai punem niste lemne pe foc fara sa atingem ca sa nu ne ardem, sa nu facem pipi in pat, ca suntem copii.
si merele intinse pe un ziar in bilbioteca zbarcite si cu bube dar tari si albe pe dinauntru si care miroseau a o mie de mere din ziua de azi.
in anii 90 toata lumea pe care o iubeai traia, si iarna era grea si eram super sinceri toti, si rosii in obraji.