Si ma mananca pielea. Ma invart printre bani si cifre iar creierul meu nu se mai satura sa adune vesti noi. Ma avant cu cea mai mare forta prin copaci si cladiri, cu capul inainte pana simt ca am explodat destul. Apoi ma reculeg, ma aplec, ridic cheile de pe jos imi intind un zambet, ma invart in soare, dau din calcaiele mele incaltate in balerini perfect stralucitori si pornesc intr-un vartej de scantei roz. Si ma trezesc intr-o caldura nebuna si usoara cu gust halucinant, ma zbat intr-o contorsionare fina si eterna sub o plapuma care ne desparte de lume si de cuvinte, strang din pleoape pana mi se topesc ochii si mainile ma dor. Asta e visul meu real, constient, care ma urmareste si pe care il dorm pana mi se toceste creierul, e visul a care imi miroase toata pielea, asa cum mainile imi miros a carton ud petru ca am carat in maini o cutie cu primele castane de toamna trecuta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu